Geometrice, figurative sau simbolice, modelele cusute sau ţesute pe veşminte sau textile de utilitate casnică vorbesc despre nu numai despre imaginaţia creativă a ţăranului român, ci şi despre valorile în care lumea satului crede şi sub ocrotirea cărora se pune. Ornamentele închipuie un alfabet secret, cu înţelesuri străvechi, astăzi din ce în ce mai greu de descifrat. Ele adună laolaltă elemente din natura înconjurătoare, stilizări ale lumii vegetale, animale sau umane, ale umilelor obiecte casnice, dar şi ale credinţelor şi concepţiilor despre lume şi viaţă.

Pomul vieţii

Pomul vieţii, unul dintre cele mai cunoscute şi mai profunde elemente de ornamentică populară, este reflexia unui mod mitic de a gândi lumea. El închipuie în semne cusute credinţa în tinereţea fără bătrâneţe, ca semn al regenerării şi veşniciei. Acesta face legătura dintre cer şi pământ, rădăcinile lui înfingându-se în sol, iar coroana atingând cerul.

În arta populară românească, arborele vieţii are mai multe transpuneri grafice: glastră cu flori, un copac stilizat, redat în întregime (cu tot cu rădăcini) şi bradul.

 

În cultura populară, fiecare om are un brad – Arbore al vieţii – al său, în pădure, care însoţeşte permanent destinul omului , dar care îi şi împărtăşeşte necondiţionat soarta: tradiţia ne arată că noul născut era cândva închinat la brad (pus sub protecţia sa), la nuntă bradul e parte integrantă din ceremonial, iar la înmormântarea unui tânăr acelaşi brad e smuls din „casa” lui şi pus stâlp la căpătâiul acestuia.

Vezi şi:

Modele tradiţionale româneşti. Unda apei, labirintul, cărarea pierdută

Modele tradiţionale româneşti. Steaua

Modele tradiţionale româneşti. Coarnele berbecului

Modele tradiţionale româneşti. Soarele, roata

Modele tradiţionale româneşti. Hora