Geometrice, figurative sau simbolice, modelele cusute sau ţesute pe veşminte sau textile de utilitate casnică vorbesc despre nu numai despre imaginaţia creativă a ţăranului român, ci şi despre valorile în care lumea satului crede şi sub ocrotirea cărora se pune. Ornamentele închipuie un alfabet secret, cu înţelesuri străvechi, astăzi din ce în ce mai greu de descifrat. Ele adună laolaltă elemente din natura înconjurătoare, stilizări ale lumii vegetale, animale sau umane, ale umilelor obiecte casnice, dar şi ale credinţelor şi concepţiilor despre lume şi viaţă.

Coarnele berbecului

Străvechi simbol al puterii, fertilităţii şi regalităţii, dar mai ales al regenerării , al impulsului naturii care reînvie mereu, berbecul este, cel mai probabil, un arhetip născut în neolitic, odată cu sintezele mitice generate de „revoluţia” domesticirii şi creşterii animalelor.

Studierea comportamentului acestui animal şi a ciclului său de viaţă, a anotimpurilor care însoţesc momentele importante din viaţa unei turme a condus la o crearea imaginii simbolice a berbecului.

El este cel care dă viaţă turmei, prin fertilizarea turmei. De asemenea, cum mieii se nasc primăvara, odată cu renaşterea naturii, berbecul a devenit un simbol nu numai al procreării, ci şi al puterii regenerative.

Ca element al ornamenticii populare, el îşi pune la lucru toate aceste capacităţi. El apără omul, casa şi familia, dă fertilitate şi bogăţie gospodăriilor şi este responsabil de înnoirea timpului.

Coarnele berbecului se regăsesc în strânsă legătură cu simbolurile cultului solar, uneori chiar sunt încadrate la elemente decorative care ţin de acest cult, alături de altele: romburi concentrice, rozete etc.