Sfânta Mucenică Filofteia face parte din seria Sfinților Români, alături de alte figuri de bogată viață duhovnicească și mare pildă în apărarea credinței naționale strămoșești. Mai mult, ea se încadrează într-o categorie mai restrânsă de chipuri de sfinți cu o reprezentare iconografică tradițională aparte: în marea majoritate a icoanelor și picturilor murale Sfânta cu data de celebrare pe 7 decembrie este întruchipată în port popular. Și anume în costum național din zona Argeșului, mai precis în straie tradiționale purtate pe Valea Topologului.
De ce o astfel de precisă încadrare într-o zonă etno-folclorică românească pentru mucenica născută în Bulgaria? Explicația se regăsește în povestea vieții sfintei, iar transferul în țara de adopție este o alegere personală a acesteia. Născută într-o familie de creștini bulgari din Târnovo, în anul 1206, ea a fost ucisă la vârsta de 12 ani de propriul tată, pentru vina de a fi păstrat și mărturisit prin fapte credința creștină. Locul de îngropăciune însă nu a fost în Bulgaria, ci, la opțiunea sfintei, i s-a ales ca loc de odihnă veșnică Biserica Domnească din Cetatea Argeșului. Se spune că trupul i-a devenit dintr-o dată greu ca un munte de plumb și racla cu rămășițele ei pământești nu a mai putut fi ridicată de la pământ. Astfel, i s-a promis înmormântarea în diverse cetăți de prestigiu și de sfântă pomenire, dar în zadar. Trupul îi era de neridicat. Când însă a fost amintit numele Curții de Argeș, racla s-a făcut nesimțit de ușoară.
Sfânta Filofteia a fost adusă la Biserica cu hramul Sfântul Nicolae, unde se odihnește de peste 800 de ani, îmbrățișând deodată cu locul de îngropăciune, perceperea credinței – veche de un mileniu la sosirea ei – prin tradiția românească. De aceea, mucenica ce și-a ales domiciliul veșnic în pământul românesc este înfățișată în biserici în costum de pe Valea Topologului, una dintre marile ramuri ale portului popular de Argeș. Cea de-a doua este cea de Muscel, cu aria de cuprindere în văile și muscelele dintre Dâmbovița și Argeș.
Mai puțin cunoscut, dar un reprezentant de seamă al artei populare, straiul de Topolog se remarcă prin mai multe trăsături tipice, ușor de recunoscut în veşmintele pe care sfânta le poartă în reprezentările iconografice: costumul cu catrințe, ia cu ciupag și altiță, motivele geometrice în culori sobre, marama.
Prima marcă este cea a catrințelor (a fustelor înguste din lână), care se prind în jurul mijlocului cu bete late (de culoare roșie), ce înconjoară talia de mai multe ori. Catrințele, ornate după tradiția locală cu motive cu alesături pe toată suprafața, de la poale la bete, în fâșii late sau înguste, sunt completate de poale brodate în partea de jos. Uneori, la catrințe există un singur ornament principal, repetat, alteori ele poartă jocuri de geometrii reluate, care-și răspund sus-jos, cu un motiv central principal.
Dacă la catrințe apar culori puternice (verde, albastru, galben, fir), predominând roșul și negrul, ia poartă nuanțe mai sobre (negru, brun, roșu, grena).
Cămașa, la rândul ei, are alte tipicuri distinctive. În primul rând, din câte lasă să se vadă pictura stilizată, ia este una cu ciupag: nu are încrețitură, ci un mic guleraș, care strânge țesătura în mici cute ce coboară pe piept, brodate – aici, delicat, minimal – exclusiv cu motive geometrice, repetitive. Ornamentica întregii cămăși este, de altfel, redusă, frumoasă pentru originalitatea motivelor, abstracte și geometrice; ele se regăsesc pe piept, altițe, mâneci, guler și manșete, diferind lățimea galonului.
Altița este cea de-a doua caracteristică a iei de Argeș, iar mâneca lungă, amplă, strânsă la manșetă cu bandă sau volan întregește mărcile specifice ale cămeșii femeiești din Argeș, Topolog. Tipică portului argeșean rămâne marama, cu țesătura ei fină, ca un abur luminos, din pânză de borangic.
Pe lângă aceste mărci identitare regionale care apar în costumul sfintei, alte două imagini – care țin de povestea ei de viață – îi sunt specifice: uneori, Sfânta Filofteia ține în mână un topor (cel cu care a fost ucisă). De cele mai multe ori, este ipostaziată ducând mâncare tatălui ei la câmp: poartă în mână un coșuleț acoperit cu un ștergar.
Vezi şi:
Capodopere ale portului popular. Vâlnicul de Mehedinţi
10 sfaturi pentru alegerea unei cămăşi tradiţionale autentice
MOŞTENIRE CULTURALĂ 