Geometrice, figurative sau simbolice, modelele cusute sau ţesute pe veşminte sau textile de utilitate casnică vorbesc despre nu numai despre imaginaţia creativă a ţăranului român, ci şi despre valorile în care lumea satului crede şi sub ocrotirea cărora se pune. Ornamentele închipuie un alfabet secret, cu înţelesuri străvechi, astăzi din ce în ce mai greu de descifrat. Ele adună laolaltă elemente din natura înconjurătoare, stilizări ale lumii vegetale, animale sau umane, ale umilelor obiecte casnice, dar şi ale credinţelor şi concepţiilor despre lume şi viaţă.

Steaua

Semn al puterii şi protecţiei divine fixat pe bolta cerească, steaua este totodată un mijloc de  comunicare între Cer şi Pământ, un mod de orientare (şi nu numai spaţială, ci şi spirituală), un vehicul al sufletului. Stelele din cer sunt „înfrăţite” cu oamenii, căci fiecare se naşte sub o stea, norocoasă sau mai puţin, care-i călăuzeşte destinul. Când omul moare, o stea se stinge: „Că la nunta mea/A căzut o stea”, spune Mioriţa.

Steaua este simbolul ceresc al destinului omenesc, aşa cum arată şi expresiile populare
„a crede în steaua sa”; „a te naşte sub o stea norocoasă;”„vai de steaua lui!”

La fel, în cultura populară, fiecare om are un brad – Arbore al vieţii – al său, în pădure, care însoţeşte permanent destinul omului , dar care îi şi împărtăşeşte necondiţionat soarta: tradiţia ne arată că noul născut era închinat la brad (pus sub protecţia sa), la nuntă bradul e parte integrantă din ceremonial, iar la înmormântarea unui tânăr acelaşi brad e smuls din „casa” lui şi pus stâlp la căpătâiul acestuia.

Modele tradiţionale româneşti. Pomul vieţii

Modele tradiţionale româneşti. Unda apei, labirintul, cărarea pierdută

Modele tradiţionale româneşti. Coarnele berbecului

Modele tradiţionale româneşti. Soarele, roata

Modele tradiţionale româneşti. Hora