Călușul este mai mult decât un simplu dans. Este un rit spectaculos şi complex de origine arhaică, care cuprinde în desfășurarea sa un întreg ansamblu de semnificații magice și mitologice.

Rămăşiţele acestor semnificaţii, identificate în ansamblul ritual al jocului căluşarilor, au fost interpretate în două chei: fie ca urme ale unui străvechi dans cu arme, fie ca fragment ritual dintr-un mai amplu cult al soarelui.

Etapele Căluşului

Întregul ceremonial se desfășura altădată pe parcursul a aproape două săptămâni, înainte şi după Rusalii. Azi, parcursul lui se reduce la una-două zile.

Cu o săptămână înainte de sărbătoarea Rusaliilor, flăcăii dornici de a intra în ceată – întotdeauna în număr impar – erau adunaţi de vătaf („coordonatorul” şi „coreograful” grupului). Pe lângă vătaf, ceata mai includea două personaje esenţiale: mutul şi stegarul. La loc secret şi mai ales ritualic (deal, vale, pădure, apă), se ridica steagul.

Acesta era împodobit cu plante care semnificau abudenţa, fertilitatea, capacităţile proteguitoare – usturoi, grâu, pelin – şi cu un ştergar alb/panglici tricolore. Importanţa steagului de Căluş era semnificativă, de vreme ce niciun neiniţiat nu avea voie să-l atingă şi, în timpul jocului, nu era vreodată lăsat să cadă.

Urma depunerea jurământului, prin care participanţii la ceată se legau să asculte ordinele vătafului şi să se supună unor reguli stricte de ordin etic sau cutumiar; mutul, unul dintre personajele cele mai importante ale secvenţelor ceremoniale, se obliga să nu vorbească deloc în timpul jocului.

După repetarea figurilor de dans şi de scenografie ceremonială, ceata pleca apoi la joc prin sate şi în curţile gospodarilor. Dansul se realiza într-un cerc trasat de mut, care izola neinţiaţii de performerii ritualului. Aici, sub efectul magic al jocului, obiectele depuse de gospodari căpătau proprietăţi de apărare, vindecare, de chemare a prosperităţii şi de alungare a forţelor răului.

După performarea dansului, la finalul celor două săptămâni, ceata era dizolvată, momentul fiind marcat de îngroparea steagului. Într-un loc secret (pentru a nu fi călcat), ca şi la ridicare. De asemenea, se păstra pentru totdeauna taina tuturor gesturilor ritualice executate sub jurământ.