Călușul este mai mult decât un simplu dans. Este un rit spectaculos şi complex de origine arhaică, care cuprinde în desfășurarea sa un întreg ansamblu de semnificații magice și mitologice.

Rămăşiţele acestor semnificaţii, identificate în ansamblul ritual al jocului căluşarilor, au fost interpretate în două chei: fie ca urme ale unui străvechi dans cu arme, fie ca fragment ritual dintr-un mai amplu cult al soarelui.

Străvechi dans cu arme

Dansurile cu arme pot fi identificate în cultura greco-romană, pledând pentru o mai veche origine comună.

În cultura greacă, întâlnim dansul ritual al corenților, preoți cretani. Se pare că el ar fi fost consacrat cultului zeiței Rhea. De asemenea, un alt joc cu arme cu care a fost asimilat Căluşul este dansul magic al preoților călători ai cultului zeiței vegetației, Demeter.

Dintre elementele comune: dansul necesita o perioadă de pregătire anterioară (repetiţii), se performa sub jurământ, era condus de către o căpetenie şi se desfăşura public.

O altă filieră invocată pentru existenţa în patrimoniul etnologic naţional a Căluşului este cea romană. Unii cercetători au găsit similarităţi între Căluş şi spectacolul ritual al saliilor.

Acest ceremonial se desfăşura anual pe colina cetăţii Roma destinată sărbătorilor – Quirinal – la Idele lui Marte (14 sau 15 martie). În privinţa datei, părerile diferă, existând opinii care plasează sărbătoarea în aprilie sau chiar mai, invocându-se faptul că era o ceremonie mai amplă, care includea şi rituri dedicate eroului Hercule.

Oricum ar fi, însă, preoţii divinităţilor – salii – erau în număr de 12 (ca şi coribanţii din Creta) şi aveau distribuite anumite roluri cu semnificaţie în parcursul ceremonialului. Grupul simbolic, ierarhizat, cuprindea: praesul (dansator), vates (poetul/profetul) şi magisterul (conducătorul, cel care deschidea procesiunea).

Pornind de pe colină, grupul de dansatori se deplasa spre oraş, pe care-l străbătea cântând şi dansând şi, precum căluşarii, purtau arme sau bâte, cu care loveau ritmic în scuturi.

Cum numărul 12 poate fi apropiat de lunile anului şi cum sărbătoarea viza alungarea vechiului Marte şi chemarea simbolică a noului Marte la început de an calendaristic (se ştie că Anul Nou nu a fost tot timpul în ianuarie), acest dans cu arme poate fi apropiat, de asemenea, şi de un străvechi cult solar, ca fragment ceremonial dintr-un set mai larg de obiceiuri.  Astfel, procesiunile saliilor (saltantes = dansatori) erau sărbători de înnoire a timpului, ce aveau rolul de a purifica aşezările umane şi câmpurile la preschimbarea anotimpului.

Alții amintesc, tot în sprijinul unei moșteniri romane, de o posibilă origine sabinică a dansului călușarilor, care ar reproduce câteva elemente alegorice ale episodului răpirii Sabinelor.