Chipul lui Vlad Țepeș, identificat într-o pictură florentină

Cercetătorul de origine americană Mario Valdes susține că, studiind fresca cu reprezentarea călătoriei Magilor către Bethleem, aflată în Capela Palatului Medici Riccardi din Florența, și aplecându-se în special asupra scenelor din Cortegiul Magilor, a identificat printre cavalerii prezenți în alai chipul domnitorului valah Vlad Țepeș.

Cercetătorul a pornit de la studiul aprofundat al figurii unui afro-american, identificat ca fiind „garda de corp” a lui Cosimo de Medici și posibilul bunic al lui Alessandro de Medici (duce de Florența). Considerând însă că, precum orice pictură a vremii executată la comandă, și fresca lui Benozzo Gozzoli trebuie interpretată în cheie politică, Mario Valdes și-a extins atenția și asupra altor figuri cu o poziționare relevantă în frescă.

Cu atât mai mult cu cât picturile care împodobesc cei trei pereți ai Palatului reprezintă o resursă istorică excepțională. Subiectul ales, procesiunea Magilor, este doar un nobil pretext pentru a reda, în fapt, pelerinajul personajelor de frunte ale vremii la așa-numitul Sinod de la Florența (1438-1439). Evenimentul s-a vrut o încercare de reunificare a bisericilor catolică și ortodoxă și o tentativă – istorică, dar conștient utopică – de a împăca viziunile unor lumi fundamental diferite: Răsăriteană și Apuseană. Prin urmare, prezența în pictură a puternicilor vremii reprezentând cele două culturi este nu numai justificată, dar și necesară. De altfel, este un lucru cunoscut că pictura ascunde mai multe taine și trimiteri subtile la personaje ale timpului: apar aici ducele de Rimini și, respectiv, de Milano, celebrul umanist Marsilio Ficino, Benozzo însuși, împăratul bizantin de la acea dată, Ioan al VIII-lea Paleologul (sub chipul lui Balthazar), precum şi Patriarhul de Constantinopol Iosif al II-lea (Melchior).

Din acest punct de vedere, revenind la figura voievodului muntean, prezența lui Vlad Ţepeş printre cavalerii din cortegiu nu poate surprinde. Mai ales că istoricul care l-a identificat aduce în sprijinul ipotezei sale și unele argumente de coloratură istorică. El invocă detalii vestimentare, de poziționare în scenă și trăsături de fizionomie care, potrivit cutumei, erau folosite pentru a uşura identificarea personajelor. Forma căciulii purtate de domnul Țării Românești – deloc occidentală – ar duce cu gândul la o proveniență transilvană (sic!), iar părul lung și mustața (care nu intrau în trendurile modei vestice), conturul sprâncenelor şi expresia ochilor ar fi trăsături de identificare pertinente. Situarea temporală ar corespunde însă cu greu: Vlad Țepeș a fost contemporan cu evenimentele, dar la data Sinodului avea numai 7-8 ani.

De aceea, s-a spus că, mai degrabă, portretul răsăriteanului necunoscut ar putea fi cel al tatălui lui Vlad Ţepeş, Vlad al II-lea Dracul, din neamul Basarabilor, care, în vremea Sinodului de la Florența, domnea în Ţara Românească de doi ani. Faptul că aparținea Ordinului Dragonului (numiți cavalerii de Malta ai Răsăritului), care a încercat să pună stavilă pericolului otoman, ar fi fost un argument important al prezenţei sale la Sinod. Totuși, greu de spus…

Ar mai rămâne ipoteza că cercetătorul american se bazează pe o licenţă artistico-politică a autorului frescei, pe o forţare a realităţii istorice de dragul diplomaţiei, lucru nu rar în politica vremii. Dată fiind plănuirea unei cruciade împotriva otomanilor ale căror armate ajunseseră la Dunăre cam pe vremea când fresca se apropia de finalizare (1458-1459) – plan susţinut de Papa Pius al II-lea şi în care rolul principal l-ar fi avut Matei Corvin al Ungariei şi domnul Ţării Româneşti – nu ar fi exclus ca portretizarea unui Vlad Ţepeş absent la Sinod, dar prezent în viaţa geopolitică europeană a vremii să fi avut un rol de măgulire a aliatului creştin de la Est. Cert este că în aceeaşi perioadă, Ţepeş refuză să mai plătească tribut turcilor şi ulterior întreprinde o campanie surpriză împotriva acestora, la sud de Dunăre.

Despre o licenţă oarecum similară ne vorbeşte aceeaşi frescă. O figură problematică este reprezentată de apariţia lui Lorenzo Magnificul sub chipul lui Gaspar, cel mai tânăr dintre Regii Magi, deşi la finalizarea frescei (în 1459) micul Medici abia dacă avea 10 ani.

Vezi şi:

Chipul real al lui Mihai Viteazu. Reconstrucţie facială în interpretare artistică