Cum figura istorică a marelui voievod Mihai Viteazu este cunoscută din numai câteva litografii, multe realizate după moartea sa, reconstrucţia facială a domnitorului reprezintă nu numai un element de noutate, ci şi posibilitatea de a privi în faţă istoria, în Anul Centenarului Marii Unirii, Unire al cărei prim pas a fost făcut de însuşi Mihai.

Bustul din imagine –proiect conceput de Muzeul Municipiului Bucureşti –Palatul Şuţu – a fost realizat după fotografiile şi măsurătorile antropologice efectuate, în 1920, de Francisc Iosif Rainer, după craniul voievodului, la solicitarea Statului Major al Armatei Române.

mihaiviteazu
mostenireculturala.com

Pentru realizarea reconstrucţiei faciale, într-o prima etapă, s-a realizat o copie a craniului, cu respectarea măsurătorilor antropometrice şi a asemănării cu fotografiie făcute craniului original. Pentru acest lucru, s-a creat o armătură metalică din sârmă sudată, curbată după liniile craniului, care a fost apoi umplută cu spumă poliuretanică.

Pentru acoperirea acestuia, s-a structurat „carnaţia”. În fiecare punct antropologic de măsurătoare au fost inseraţi martori de grosime a carnaţiei, rezultaţi în urma unor studii legate de volumul acesteia în funcţie de rasă, vârstă şi sex.

A urmat procesul artistic de interpretare a fizionomiei domnitorului, având la bază masa musculară rezultată, imaginile şi descrierile istorice contemporane acestuia. Ridurile, expresia şi gradul de îmbătrânire a chipului sunt interpretări pur artistice.

O parte foarte minuţioasă a procesului a fost inserarea firelor de păr, o suprafaţă de cca 100 cm pătraţi fiind acoperită în 10-12 ore de lucru.

Un frizer s-a ocupat de podoaba capilară a voievodului, un croitor specializat în costume de epocă a realizat veşmintele, iar un expert al muzeului a ales materialele pentru îmbrăcarea bustului.

Chiar dacă nici acest efort – care este, până la urmă, un proces artistic de interpretare a unei posibile imagini a domnitorului – nu ne oferă garanţia că îl cunoaştem pe Mihai Viteazu aşa cum a fost, el reprezintă mod de a ne apropia şi altfel de propria istorie.

Vezi şi:

Chipul lui Vlad Ţepeş, identificat într-o pictură florentină