Originalitatea modelelor de gândire și a abordărilor artistice ori tehnologice tipice civilizației geto-dace sunt, de multe ori, puse într-un con de umbră, prin raportare la contribuţia altor culturi la „corola de minuni al lumii”.

Pe nedrept, se poate spune, pentru că însăși civilizația dacică – ca și marea familie tracă din care face parte – a influențat alte moduri de trăire și alte tipare de mentalitate.

Să vedem câteva dintre „unicatele” prin care strămoșii noștri au contribuit la dezvoltarea culturii vechii Europe sau și-au impus propria personalitate istorică printre popoarele arealului de locuire european.

Căciula dacică – emblemă vestimentară

Vestimentația feminină și masculină, așa cum apar pe Columnă sau pe Monumentul triumfal de la Adamclisi, ca și pe artefacte din metal descoperite în zestrea arheologică dacică, ne amintesc de portul popular de azi. Bluzele feminine încrețite la gât și brodate în jurul gâtului, la mâneci sau pe piept, fotele sau catrințele ori cămășile largi, despicate în părți, purtate de bărbați, ne duc cu gândul la iile și cămășile țăranului român.

Acoperămintele de cap purtate de daci aveau mai multe variante, unele din blană, asemănătoare celor de azi, altele din pâslă, cu vârf ascuțit – așa numita bonetă frigiană (numele unui trib trac) – altele de tip glugă, atașate în jurul gâtului.

Boneta frigiană este astăzi asociată cel mai adesea cu portul strămoșilor noștri, pentru că reprezintă un element vestimentar tipic local.

Balaurul dacic – steag de luptă

Ştim despre acest steag de luptă că era alcătuit dintr-o parte frontală, rigidă, posibil din metal (argint sau bronz) ori lemn, întruchipând un cap de lup cu gura deschisă, prelungită cu un corp de şarpe tubular, confecţionat din pânză/stofă, cusute laolaltă. Pe trupul şarpelui, sub vizibile fâşii de diferite dimensiuni şi îmbinări cilindrice, probabil tot metalice.

Purtarea steagurilor în bătaia vântului, în iureşul bătăliei producea nu numai un efect vizual impresionant, ci şi un impact sonor asurzitor.

Sica – sabia încovoiată

Pumnalul scurt, din fier, cu lama curbată, apare pe întreaga arie de locuire geto-dacă. M. Cornelius Fronto (autor din secolul al II-lea d. Hr.) descrie: „grozavele răni ce le-au fost pricinuite soldaților romani de săbiile încovoiate ale dacilor”.

Credința în nemurirea sufletului – o idee revoluționară

Așa cum arată Herodot cu privire la doctrina zalmoxiană, zeul îi învăța pe oaspeții lui că nici el, nici urmașii lui nu vor muri, ci vor merge într-un loc unde vor trăi veșnic.

Că este vorba nu despre o lume de dincolo unde omul ajunge în trup, ci despre un „rai” păgân unde accede doar sufletul, ne lămurește apoi Platon, care subliniază la rândul lui credința dacilor în nemurirea sufletului, conceput ca o substanță spirituală independentă de trup.

Vezi şi:

Mărci înregistrate geto-dace (I)