Loc fantastic din poveşti, Tărâmul Celălalt se află, de obicei, dincolo de lumea cunoscută şi sigură. Este unul dintre cele trei tărâmuri – aşa cum ştiţi ori poate nu ştiţi – care se află pe lumea asta mare: unul este cel al Lumii albe (a noastră, a oamenilor), altul al Lumii negre (a tuturor relelor, a Nefârtatului) şi în, fine, la mijloc, Tărâmul Celălalt. El nu e nici rău, nici bun (sau este deopotrivă şi rău, şi bun), ci mai ales ciudat, altfel decât lumea noastră.

CUM AJUNGI ACOLO?

Ei, aici e aici! N-ai nevoie de busolă sau gps, ci pur şi simplu trebuie să ştii încotro s-o apuci. Asta nu înseamnă că e simplu. Ca să ajungi din Lumea albă, a oamenilor, pe Celălalt Tărâm este foarte, foarte dificil. Eroii din poveşti merg câteodată trei zile şi trei nopţi încheiate. Întotdeauna însă aceştia trec de o graniţă pentru a ajunge acolo, de exemplu o apă mare care separă o împărăţie de celălalt tărâm, vecin. Uneori poarta de intrare pe acest pământ se arată ca o prăpastie de la capătul lumii sau ca o groapă în care trebuie să intri. Alteori, ca să pătrunzi în el trebuie să te scobori într-o fântână. Şi, în fine, se poate ca tărâmul să ţi se arate în cer, deasupra norilor.

Pe acest Tărâm păşesc adesea voinici, dar numai cei mai viteji, mai curajoşi, mai de ispravă şi mai mintoşi reuşesc a se şi întoarce. Celorlalţi, „acolo le rămân oscioarele”. Dar ce caută ei acolo? Păi, ce să caute? Să repare o nedreptate şi să învingă duşmanul care a săvârşit-o. Făt-Frumos, eroul bun al basmelor, întotdeauna izbuteşte să aducă înapoi fetele răpite, merele de aur, Soarele şi Luna şi să ucidă duşmanul care le tulbură lumea.

CINE LOCUIEŞTE PE TĂRÂMUL CELĂLALT?

Aici este tărâmul fiinţelor magice, nesănătoase, locul a tot ce nu e omenesc. Aici locuiesc întotdeauna vietăţi stranii, cu înfăţişare, comportament şi obiceiuri necunoscute, unele duşmane, altele prietene. Balauri, şerpi şi alte târâtoare, cu multe cozi şi capete te pot întâmpina. Tot aici găseşti şi scorpii, ghionoaie şi zgripţuroaice, pajuri, zâne, iele, spirite. Corbul îşi are şi el sălaşul aici. Dacă balaurul şi zmeul sunt întotdeauna potrivnice voinicului, Zripţuroaica şi Corbul îl pot ajuta în luptă cu celelalte fiinţe malefice.

Şi, foarte important, aici se regăseşte Şcoala solomonarilor, acei vrăjitori aducători de ploi şi grindini, ce-şi strunesc balaurii din nori.

CUM ARATĂ ACEST TĂRÂM?

Pământul, florile, copacii, lighioanele sunt „altfel făptuite p-acolo” spune basmul lui Prâslea. Fiinţele şi locurile sunt diferite aici şi nu urmează regulile pământeşti. Dar mai există şi livezi, şi ogoare, şi grădini, şi grajduri. Dacă ne aducem aminte de zmei, ştim că ei au cam de toate: case, anexe, pomi, animale… ce să mai, gospodărie în toată regula. Doar numele locurilor de pe acest tărâm ne amintesc că ele sunt din altă lume, una ciudată: Smârcul Zmeilor, Ţara Scorpiei, Palatul de topaz, Hotarele Scorpiei, Hotarele Zmeilor, Ţara lui Aram (de la aramă) – care are un palat aflat pe un ostrov înconjurat de un râu de foc.

Spaţiul şi timpul se desfăşoară după alte reguli şi locurile ori vietăţile sunt veşnice, neschimbate, identice lor înseşi. Lumea întreagă pare nemişcată, încremenită. Aici nu se cunosc necazurile pământenilor şi nici problemele lor, dar nici nimeni nu simte vreo cât de mică bucurie. Momentul când intră în Lumea albă îi scoate din amorţire… şi poate de aceea tânjesc atât după avutul celor vii.