Am văzut istoria cuvântului „mămăligă”. Dar cum mămăliga moale se numeşte şi terci de mămăligă, să vedem ce putem afla şi despre el.
La fel de necunoscut, ca origine, este şi terciul. Se pare însă că şi el ar fi de origine autohtonă. Argumente: nu îşi are origine în vreo limbă cu care românii au avut vreo legătură şi de la care l-ar fi putut împrumuta şi poate fi raportat la o rădăcină indo-europeană străveche – ter = a freca (învârtind), la care s-a adăugat sufixul (terminaţia) „ciu” (k-i-o).

Forma lui ar fi fost, deci, iniţial, terci(u), format care se regăseşte şi în alte cuvinte traco-dace: copaci(u), melci(u), cobelci(u) = împletirea tradiţională a părului în cozi răsucite, ca scoica melcului.