Românul are darul pildei, al surprinderii rapide de zeci de semnificații în câteva vorbe simple. Zicalele, proverbele, zicerile de duh sunt felul nostru de a sintetiza experiența de viață colectivă și de a duce mai departe această înțelepciune, printr-o sintagmă ușor de reținut. Cu atât mai mult atunci când sintagma versificată, tehnică ludică şi totodată foarte utilă pentru a o fixa mai bine în memorie.
Multe vorbe sunt haioase, toate sunt profunde, majoritatea – și una, și alta. Dintre ele, cele cu fructe… sau pe aproape. Să vedem ce semnificaţii „ascunde” vorba…
…„De florile mărului”
Florile de măr sunt gingașe și frumoase. Că ele sunt apreciate în mentalitatea populară pentru frumusețea lor nu încape îndoială. De altfel, există și dovada supremă a acestei aprecieri: apariția lor în colinde, ca în refrenul: „Flori dalbe, flori de măr”.
Pe de altă parte, mărul este un pom fructifer „mofturos”. El a „adoptat” un proces de polenizare complicat: fie nu poate fi polenizat cu polenul propriei flori, fie are nevoie de polen (compatibil) de la alte soiuri din aceeași specie pentru a produce fruct, fie, în fine, are un proces de polenizare complicat, în care două soiuri contribuie la fecundarea unui al treilea. Pe scurt, mărul necesită o grijă sporită la sursele şi condiţiile polenizării, pentru a putea produce fructe.
Altfel, mărul poate avea flori din abundență, dar fără ca acest lucru să însemne şi o bogată cultură de… mere. De aici și ideea de gratuitate a florilor – frumoase, dar care nu vor deveni niciodată fruct. Ele pot fi, uneori, „degeaba”.
Pe acest drum logic, ele au devenit metafora unei frumoase gratuităţi sau inutilităţi. A face ceva „de florile mărului” înseamnă a o face fără un scop sau un interes anume. Nuanţele sunt bogate, interpretarea contextului ne poate face să înţelegem dacă sensul este „degeaba”, „ inutil”, „de amorul artei”, „dezinteresat”…
MOŞTENIRE CULTURALĂ 