Înainte vreme, în lumea satului – se crede și se spune adesea –, oamenii erau mai duri. Drăgălășenia, veselia, timpul „personal”, distracțiile n-aveau ce căuta în viața țăranului. Și n-avea nimeni timp de pierdut cu propriile odrasle, care creșteau pe apucate și îndată ce se făceau de-a șchioapă munceau alături de părinți.
Și totuși horele, șezătorile, doinele de dragoste, cântecele de leagăn, plăcerea diminutivelor, ornamentaţia costumului popular, timpul învestit în împodobirea obiectelor casnice ne arată altceva. La fel și jucăriile create pentru „puii de om”, cărora țăranul le dedica timp și suflet.
Pentru copii se creau veșminte miniaturale, accesorii și podoabe, fetițelor li se împletea frumos părul, băieților li se făceau pălării… căci erau și ei în rândul lumii: iubiţi, importanți, apreciați.
Mici-micuțe, făcute pentru mâini de copilași, colorate și migălos ornate, jucăriile tradiționale dezvăluie cât preț se punea pe aceste „nimicuri” făcute cu trudă și cu fericirea de a dărui bucurie.
Și erau de tot soiul: păpuși, arcuri, praștii, mini-veselă sau obiecte casnice la scară copilărească, ba chiar și jucării „mecanice” – ca de exemplu o bară pe care se roteşte nevoie mare un atlet.
Să nu privim, deci, înapoi cu milă sau mânie, către societatea tradiţională, ca spre un spațiu cenușiu lăsat în urmă cu noroc!
Civilizaţia rurală poate fi o sursă inepuizabilă de surprize și pilde pentru cei de azi.
La mulţi ani „puilor de om” de azi şi de mâine!
MOŞTENIRE CULTURALĂ 