Cât de veche este cămaşa tradiţională/ia?

Dacă modele asemănătoare ornamentelor de pe ii se regăsesc în semnele frumoaselor vase şi extraordinarilor idoli neolitici, cea mai veche reprezentare a unui veşmânt feminin românesc fiind identificată tot în epoca revoluţiei pietrei, cămăşi româneşti uşor de recunoscut apar adesea de-a lungul secolelor II –I î. Hr. în tezaure dacice în forme aproape identice.

Pe teritoriul locuit cândva de geto-daci, s-au identificat numeroase obiecte din aur, argint şi bronz purtând prin timp o adevărată iconografie a vieţii străvechi, din care putem descifra inclusiv caracteristicile veşmintelor şi, cu precădere, imaginea cămăşii feminine. Imaginile redate repetitiv poartă aceleaşi trăsături şi semnificaţii, iar din această colecţie imagistică de desprinde o anumită tipologie de ie.

Aceasta este oarecum diferită de tipul de ii de pe Columnă şi cele de la monumentul de la Adamclisi, care erau cămăşi simple, încreţite la gât, fără deschizătură, fără altiţă şi, de cele mai multe ori, fără broderie.

Obiectele pe care sunt redate sunt fibule sau falere, descoperite pe spaţiul de locuire geto-dacic, cu o surprinzătoare omogenitate la nivelul trăsăturilor în zona dintre Balcani şi Carpaţi, lipsind în lumea tracilor de sud: localitatea Popeşti, judeţul Giurgiu; Coada Malului, judeţul Prahova; Bucureşti-Herăstrău; Galice, Bulgaria; Iakimovo, Bulgaria; Letniţa; Lupu, comuna Cergău, judeţul Alba; Cioara, judeţul Alba). Pe toate regăsim o figură feminină, cu trăsături asemănătoare, purtând ie.

Mai întâi, ne ocupăm de chipul personajului feminin, adesea identificată ca Mare Zeiţă. Unul dintre obiectele care o redă este un pandantiv de aur, din secolele II-I î. Hr., descoperit în localitatea Popeşti, comuna Mihăileşti, judeţul Giurgiu. Văzută din faţă, ea are obrajii rotunzi, cu pomeţii în relief, şi poartă un păr bogat, cu cărare pe mijloc, strâns în două cozi mari, care-i încadrează chipul. Alte două obiecte sunt două fibule de argint cu arc, de formă triunghiulară, reprezentând o faţă umană în relief, cu aceleaşi trăsături. Obiectele au fost descoperite la Coada Malului, judeţul Prahova şi au fost datate în secolul I î Hr.

Pe falera de argint de la Iakimovo (pe teritoriul actual al Bulgariei), partea a unui tezaur descoperit întâmplător, un bust feminin cu aceleaşi caracteristici este redat pe mai multe artefacte. Figura rotundă, cu păr lung până la umeri, poartă o cămaşă cu decolteu sau despicătură redat printr-un V, cu încreţituri marcate de-a lungul acestora şi motive geometrice realizate prin puncte incizate. În acest caz, decolteul este mai mic decât la alte figuri feminine, presupunându-se că ar fi vorba de un mic guler îngust ornamentat cu motive geometrice.

Pe falera de la Galice (pe teritoriul actual al Bulgariei) se distinge acelaşi chip, dar situat într-un plan mai îndepărtat, cuprinzând bustul. Ochii sunt, de asemenea, mari, iar cele două cozi lungi, a căror împletire este marcată prin linii incizate oblice, ajung până la piept. Personajul poartă o ie despicată la gât, bordura în V fiind ornamentată cu motive geometrice, de unde pleacă râurile verticale ale cămăşii redând încreţiturile.

Pe falerele de la Herăstrău, Bucureşti, acelaşi chip poartă acelaşi tip de ie ornamentată, foarte interesantă fiind aici apariţia altiţei, marcată în zona umerilor printr-o separare în relief faţă de restul cămăşii şi cu o ornamentaţie diferită.

Pe plăcuţele de argint de la Letniţa sunt reprezentate patru personaje feminine, dintre care două poartă cămaşă şi fotă. Ţesătura cămăşii este realizată prin caroiaje simple, iar fota este redată prin fire longitudinale ondulate, deosebind-o astfel de textura cămăşii, care aici este simplă, cu ornamente lungi de-a lungul mânecilor şi cu motive geometrice împodobind banda de la baza gâtului. Personajul fiind în mişcare, se poate remarca locul unde este petrecută fota, iar crăpătura permite să se vadă că personajul poartă pe dedesubt o cămaşă lungă din pânză de tip poale ornamentată.

Personaje feminine sunt reprezentate pe trei dintre cele şapte falere descoperite într-un vas de bronz plin cu podoabe de argint în localitatea Lupu, comuna Cergău, judeţul Alba, sec. II-I î Hr. Acestea au faţa mare, bucălate, cu redarea obrajilor în relief şi părul bogat împletit în două cozi ce se ridică deasupra capului. Dacă despre cămaşă nu se pot distinge multe detalii, deosebit de interesantă este partea de jos a costumului, ce pare a fi o catrinţă, suprapusă peste poale, redată printr-un trapez şi ornată pe laterale şi pe mijloc.