Imagistica ortodoxă a unei ample teme, Fecioara cu Pruncul, se evidențiază, generic vorbind, prin delicatețe și umanitate. Un „aliaj” imbatabil de dragoste și vulnerabilitate, de tărie și sacrificiu – cu o picătură de răsfăț copilăresc și de mândrie maternă –transpare din gestică, privire și apropiere. Este o imagine umană în întregime, sfințenia constând tocmai în ridicarea acestor trăsături umane la rang de absolut.
Din icoane te priveşte veșnica Maică ce-și ține la piept Fiul, Mama absolută – s-ar putea parafraza – alături de Pruncul fără început și fără de sfârșit.
Printre icoanele cu scena Maicii alături de Prunc, există însă o variațiune aparte. Tot delicată și „umană” rămâne în esență, dar are în plus o măreție regală și visătoare. Este icoana numită Floarea nepieritoare. La rândul ei, are mai multe variante, dar toate „cheile” lăsate de zugravii de icoane converg către ideea de statuare în majestate. Fecioara ține în mâna dreaptă un crin, simbol al neprihănirii, dar și al regalității cerești, iar pe brațul stâng își poartă Pruncul. Iisus este reprezentat la rându-I cu însemne ale domniei divine: sceptru, coroană etc., cu mâna liberă făcând gestul binecuvântării. Uneori, în locul crinului Maicii, apar bujorii sau un buchet de flori bogate și variate.
Pe pământ ortodox românesc, în stilul propriu „cu-minte” al poporului, icoana Floarea nepieritoare capătă nuanțe locale originale dintre cele mai semnificative. În variantele de secol XVIII create în Banat, în locul florii de crin a Fecioarei se ivește margareta, simbol al modestiei și credinței nestrămutate; scena nu mai este situată într-un paradis vegetal sau într-un cadru de aur strălucitor, ci direct proiectată în Cosmos; Iisus rămâne Pruncul ocrotit de Maică, ținând în mână globul pământesc – Planeta albastră – pe care o veghează din Ceruri; gestul Său, cu palma ridicată, trimite sufletele credincioșilor către Înălțimi, însuflețindu-i să urmeze Calea, Adevărul și Viața.
Ce ne spun aceste detalii mici, dar foarte semnificative simbolistic, dat fiind că transformările sunt „pe sufletul nostru”? Că Maica Domnului este cel mai bine înţeleasă de popor în rolul ei de Mamă. Credinţa şi dragostea, sacrificiul şi îndelunga răbdare sunt atributele ei. Da, este Doamna Cerului, dar tocmai pentru că mai întâi e Mamă a tuturor. La rându-I, Iisus este Împăratul ceresc nu pentru că poartă coroană şi sceptru, ci pentru că pentru planeta aceea – care nu-i decât o mică jucărie în mâinile Sale – Şi-a dat propria viaţă.
Ca de obicei, de luat aminte la înţelepciunea vechimii!
MOŞTENIRE CULTURALĂ 