Se cunoaşte celebra statuetă din calcar realizată în paleoliticul superior (28.000-20.000), numită „Venus din Willendorf”. Ea dă seama despre existenţa unei gândiri artistice şi spirituale a „omului primitiv”.

Astfel de statuete, întruchipând siluete feminine, care acoperă o perioadă din paleolitic/neolitic până în epoca fierului se regăsesc – şi sunt numeroase – pe teritoriul României. Care ar fi rolul lor?  Ipotezele sunt diverse: sunt considerate ca având rol ritualic (în cultul fertilităţii) şi în acest fel au fost interpretate ca fiind reprezentări de preotese, vrăjitoare ori zeiţe. Alte astfel de obiecte se poate să fi avut un rol artistic, iar altele să fie pur şi simplu creaţii „copilăreşti” (pentru copii sau create de copii, ca jucării).

Cele mai frumoase şi mai remarcabile dintre acestea, capodopere ale creaţiei locale, au fost numite „Venusuri”.

Începem prezentarea lor cu cel mai vechi exemplar:

Venus de la Poiana Cireşului – 23.000 de ani

Este o mică statuetă stilizată (prima de acest fel din sud-estul Europei), realizată din argilit, din care s-a descoperit numai partea inferioară (mijlocul şi pulpele fin lucrate).Lucrul nu este de mirare, căci se ştie că, de multe ori, astfel de obiecte cu rol cultic erau fragmentate în cadrul ritualurilor. Importanţa ei rămâne însă extraordinară nu numai datorită frumuseţii şi fineţii lucrării ori vechimii, ci şi pentru că este realizată, probabil, prin aportul unor compuşi speciali şi încă necunoscuţi (lucru care ar fi contribuit la buna ei conservare).

Venus de la Zăuan – 7500 de ani

Având aproape 12 cm înălţime şi fiind lucrată din ceramică fină, Venusul sălăjean este cea mai „conceptuală” dintre suratele ei: ochii sunt reprezentaţi prin două puncte, degetele apar ca simple incizii paralele, partea superioară a trupului ei este o coloană, iar în partea de jos, lăţite, picioarele sunt marcate  printr-o simplă linie despărţitoare. Astfel, datorită esenţializării ei,  ea a fost asemănată cu idolii monumetali tipic neolitici descoperiţi în alte zone ale Europei.

 

Venus de la Vidra – 7000 de ani

Realizată din lut ars, statueta-vas aparţinând culturii Gumelniţa nu are cap, ci numai un trup „solid”, cu mâini care închipuie toartele. Vasul înalt de 40 cm înălţime ar fi fost iniţial compus din două piese (vasul propriu-zis şi capacul). „Venus” este acoperită cu ornamente incizate (cercuri şi triunghiuri, simboluri solare şi legate de cultul fertilităţii). Pe antebraţe sunt, de asemenea, reprezentate linii incizate, care indică brăţări, iar la nivelul picioarelor apar alte două linii care pot fi asociate înălţimii unor încălţări. Pe această bază, s-a spus că ornamentele de pe trup nu sunt altceva decât reprezentări de veşminte împodobite cu motive (foarte asemănătoare celor populare de azi).

Venus de la Drăguşeni – 6500 de ani

Aparţinând culturii Cucuteni, statuia reprezintă silueta armonioasă a unei femei, acoperită cu simbolurile tipic neolitice (aceleaşi spirale, triunghiuri, linii paralele, care duc cu gândul la cultul fertilităţii). În afară de frumuseţea ei fascinantă, Venus de la Drăguşeni mai are un record propriu: a întreprins, alături de alte artefacte ale culturii Cucuteni, un turneu de promovare prin lume, la expoziţii din New York până în Atena, unde a fost văzută şi admirată de 50.000 persoane.