Trei fragmente de degete aparţinând omului de Neanderthal au fost descoperite în Ohaba Ponor, judeţul Hunedoara, alături de alte urme de locuire: două vetre de foc, oase de animale. Aceste urme sunt datate între 43.000-39.000 de ani.

Cele mai vechi rămăşiţe de om “modern” – Homo sapiens – din România (şi unul dintre cei mai vechi din Europa) aparţin lui Ion din Anina, care ar fi trăit în intervalul 42.000-40.000 î. H.

În peştera Cioclovina au fost scoase la iveală un craniu (29.000 ani) şi un os de craniu (33.212 ani).

O altă peşteră a devenit celebră – Peştera Muierii – când arheologii au găsit aici mai multe fragmente din scheletul unei femei. Pentru craniu, care duce cu gândul la un om arhaic, s-a stabilit că provine din 34.000 î. H.

AUSTRALANTHROPUS OLTENIENSIS – CEL MAI VECHI STRĂMOŞ AL OMULUI DIN EUROPA?

În anii 1960, la Bugiuleşti, în judeţul Vâlcea, au fost descoperite oase de animale cu urme de prelucrare. Se pare că stră-strămoşi ai omului şi-ar fi confecţionat din ele unelte (măciuci, zdrobitoare, străpungătoare, străpungătoare). Alături de acestea se mai aflau şi 3 instrumente de lucru primitive din piatră, parţial conservate.

Dar cea mai interesantă descoperire rămân însă cele 3 fragmente de schelet despre care s-a crezut că aparţin celui mai vechi strămoş al omului de pe teritoriul Europei. El a fost numit Homo olteniensis (Omul de Oltenia) sau Australanthropus olteniensis, iar perioada în care a trăit a fost fixată între 2,2-1,7 milioane de ani (paleoliticul inferior). Din păcate, nici astăzi nu se ştie sigur dacă oasele aparţin unui om primitiv, analizele făcute fiind contradictorii.